Corabia zeiței Ishtar

de Abraham Grace Merritt

Tipărită la editura Paladin

John Kenton, un arheolog și veteran al primului Război Mondial, primește de la un prieten și un coleg de-al său cu aceeași pasiune, un bloc de piatră, identificat a fi din Babilon. Dar ceea ce-l atrage pe John nu sunt inscripțiile antice, ci o forță nestăvilită ce sparge în două piatra. Brusc, descoperă că în interiorul ei fusese introdusă o corabie în miniatură. „Lumile nu se amestecă între ele așa cum n-o fac zeci de mesaje care, ferite de contact prin lungimi diferite de undă, trec simultan prin același fir”, citat care-l va urmări pe John atunci când, atingând corabia, este tras afară din lumea sa și aruncat la bordul unui vas despărțit în două. O corabie la scară reală de data acesta, un câmp de luptă dintre doi zei puternici, Ishtar și Nergal, o bătălie între două puteri complet opuse. Ishtar, denumirea Babiloniană pentru zeița Innana (din mitologia Mesopotamiană), era zeiță a iubirii, fertilității, dar și a războiului. Un fel de combinație între Atena și Afrodita, cele două zeițe din mitologia greacă de mult mai târziu. Nargal pe de altă parte era zeul războiului și a morții, dominând lumea de apoi. Lupta de pe corabie avea loc de nenumărate secole, o luptă a iubirii dintre cei doi preoți ai ambilor zei ce le înfrângeau acestora dorința de a se iubi, creând o barieră prin care doar John Kenton putea trece. Dar când arheologul nostru se îndrăgostește de Sharana, preoteasa zeiței Ishtar, devine atașat de lumea ei, riscându-și viața pentru a o proteja.

Abraham Grace Meritt, autorul cărții, a fost un jurnalist american prosper cu îndeajuns de mulți bani cât să se ocupe de hobbyurile sale, de colecțiile sale ori de explorarea lumii, călătorind foarte mult. A rămas ca fiind un foarte prolific și cunoscut autor de SF, iar cartea „Corabia zeiței Ishtar” prima dată editată în 1924, a urcat și a rămas multă vreme în topuri. Se spune că acest roman este de fapt, una dintre operele care concentrează cel mai clar fascinațiile și trăsăturile personale ale autorului, căci precum personajul său, și el era fascinat de arheologie, civilizații dispărute, precum a mesopotamienilor, având o bibliotecă vastă de texte mitologice și o colecție de artefacte. Amândoi trăiau la granița dintre știință și misticism, între realitate și mit, de unde și plăcerea lui Abraham Grace Meritt de a se proiecta în protagonistul cărții și a-l face să „intre” efectiv în mit.